Salutare!
Mă bucur tare mult să scriu acest Ginger Shot într-o dimineață răcoroasă cu geamul larg deschis (yey, se simte că vine toamnaaa 🍁), cu Nola dormind lângă mine, după un început de zi în care am exersat pe viteză turbo subiectul despre care scriu. Căci hei, cum să curgă mai bine scrisul decât direct din efervescența experienței?
Însă înainte de a trece la subiect – I need your help 🙏
Poate că limitele sunt, de fapt, o formă de iubire cu busolă
Viața cu Nola se simte ca un curs de dezvoltare personală pe fast-forward. Așa cum cred că se simte orice mare schimbare din viețile noastre. Mai ales dacă implică un update la nivel de core identity, care apoi se cascadează la nivel de comportamente, obiceiuri, mod de gândire.
Aria la care simt că lucrez cel mai mult în această perioadă e cea de limite. Pe de-o parte, limite cu Nola. Pe de altă parte, limite cu oameni în jurul Nolei.
// Fiind un people-pleaser la bază, partea asta cu limitele nu s-a simțit niciodată prea confortabilă. Poate și de aceea Universul îmi aduce teme de lucru pe acest subiect 🙂
După aproape 2 luni de viață cu Nola (când au trecut???), am ajuns la câteva insight-uri personale pentru cum să mă uit la limite într-un mod care mă ajută. Și concluzia mea este aceasta:
Limitele sunt bune.
Wow, nici nu-mi vine să cred că scriu asta. Dar da, limitele sunt bune, chiar pentru ambele părți – și pentru cei care le trasează, și pentru cei către care sunt trasate. Un scurt exemplu cu Nola, care îmi e cel mai la îndemână – faptul că eu pun limite în legătură cu anumite comportamente mă ajută pe mine long-term să fiu liniștită alături de ea, și o ajută pe Nola să se bucure de experiențe cât mai diverse pe viitor.
// Travelling & pet-friendly co-working space, here we come!🤞
Și nu se aplică doar la animalele de companie. În relațiile dintre oameni, cred că limitele sunt ca un manual de instrucțiuni. Instrucțiuni pentru cum să ne respectăm reciproc.
Sau o hartă pentru cum să construim o relație sănătoasă care să fie win-win pentru ambele părți. Win-win pe bune, nu doar la suprafață.
Un gest de onestitate.
Îngrășământ pentru a susține creșterea relației, indiferent dacă este într-un context personal sau profesional.
Foarte mult timp am avut ca parte fundamentală din identitatea mea faptul că sunt foarte flexibilă, că mă pot adapta la orice. Recent mi-am dat seama că acest “orice” ascundea de fapt 2 lucruri:
lipsa unei busole (ce vreau eu de fapt? ce e important pentru mine, Georgiana?)
frica față de cuvântul “nu” (fie spus de mine, fie de alte persoane)
Încă sunt flexibilă și mă pot adapta, dar nu chiar la orice. Pentru că nu vreau să mă adaptez la comportamente care îmi consumă energia sau la dinamici care nu îmi respectă valorile. Și vreau să construiesc relații sustenabile în viața mea, relații care să fie super super win-win!
Coaching corner
Dacă subiectul de azi te-a inspirat să reflectezi un pic la limitele din relațiile tale, las aici 5 întrebări de coaching care te pot ajuta:
Care este o situație recentă în care ți-ar fi fost util să trasezi o limită mai clară?
Cum arată pentru tine o limită sănătoasă într-o relație personală? Dar într-una profesională?
Ce te ajută să îți menții o limită atunci când cineva o testează?
Care e o situație în care ai simțit recunoștință pentru că cineva ți-a comunicat o limită clară?
Imaginează-ți o limită pe care, dacă ai trasa-o acum, ți-ar aduce mai multă energie și claritate — cum ar arăta?
Te-a ajutat în vreun fel ce am scris aici? Let me know!
Mi-ar plăcea tare mult să știu – dă-mi reply / mesaj privat / trimite o bufniță ca-n Harry Potter și spune-mi! 🙂
Cu drag și soare în suflet, și un woof! 🐾 de la Nola,
Georgiana