Salutare cu ☀️ în suflet!
Nu știu cum e pentru tine, dar pentru mine timpul a devenit o treabă suuuuper relativă. Sunt săptămâni care trec într-o clipită, sunt zile care parcă durează un veac întreg … și deși știu oarecum care-s factorii care declanșează la mine această simțire relativă, tot îmi dă câte-un mindblow de fiecare dată când observ lucru.
Și care-i legatura cu titlul acestui email care-a aterizat la tine?
Modul în care mă uit la viață într-un anumit moment este unul din factorii importanți care impactează cum simt trecerea timpului. Poate-ți dai seama că se aplică și la tine – chiar sunt curioasă cum face click la tine treaba asta.
Și care-s modurile astea de a vedea lumea? Here we go!
LIFE HAPPENS TO ME
eu sunt în postura de victimă 🫤
peste tot numai probleme, e vina cuiva, cineva trebuie să rezolve asta
întrebări cheie: “de ce mi se întâmplă numai mie?”, “a cui e vina?”
// când sunt în modul de “life happens to me” e fix atunci când trece timpul super greu, mă simt obligată de mediul extern să fac lucrurile într-un anume fel, simt că nu am control deloc
LIFE HAPPENS BY ME
eu sunt în postura de creator, am putere 💪
situațiile cu care mă întâlnesc îmi arată la ce am de lucrat cu mine, le privesc cu curiozitate și apreciere
întrebări cheie: “ce pot să învăț din situația asta?”, “cum contribui eu la menținerea acestei situații neplăcute?”
// aici e zona mea preferată, căci am senzația că sunt în controlul vieții mele 🙂
LIFE HAPPENS THROUGH ME
eu sunt în postura de co-creator împreună cu ceva mai mare decât mine 🧬
situațiile se întâmplă aici și acum, fac totul cum pot mai bine și accept că nu am control absolut; totul este întreg așa cum este
întrebare cheie: “cum se trăiește viața prin mine?”
// aici la mine trece timpul super repede, e un sentiment de flow, de acceptare; când ceva nu-mi iese așa cum mă așteptam, am încredere că e spre binele meu
LIFE HAPPENS AS ME
eu doar sunt, așa cum sunt toate pe lumea asta ✨
nu etichetez experiențele ca fiind “bune” sau “rele”, ele doar sunt
nu mai e nicio întrebare de răspuns
// cred că am experimentat asta doar în timpul unor meditații profunde
Prima dată am citit despre aceste 4 moduri de a vedea viața în cartea The 15 Commitments of Conscious Leadership, fiind prezentate drept “ways of leading”, însă cred că se aplică în orice arie a vieții noastre.
Și cred că ar fi de clarificat câteva aspecte:
aceste 4 moduri nu sunt etape de dezvoltare (A → B, B→ C, …), ci sunt stări în care putem intra in/out pe parcursul unei zile, de exemplu
toate cele 4 moduri sunt ok, nu este niciunul “greșit”
în funcție de cât de mult lucrăm cu noi, cred că ne putem muta mai ușor din postura de victimă în unul din celelalte moduri de a privi viața (noi singuri sau cu ajutorul unui coach / psiholog / consilier)
Dacă vrei să citești mai multe despre cele 4 moduri de a vedea viața, uite aici puțin mai pe larg (2 pagini). Și dacă îți dorești să descoperi mai multe despre una din ele, trimite-mi un mail și-ți pot transmite extra resurse menționate în carte.
Sunt tare curioasă cum aterizează aceste moduri de a vedea viața la tine!
Ai rezonat cu vreunul din ele?
Te-ai recunoscut în una din descrieri?
Crezi că e n-are sens deloc?
Recomandări (de vacanță)
📚 Apă proaspătă pentru flori de Valérie Perrin – o poveste super frumoasă și emoționantă, pe alocuri trista, bună de citit într-o vacanță relaxantă
🎙️ How to Write Fearlessly (like Scott Galloway) – o discuție care nu e numai despre a scrie, ci si despre cum se pregătesc TED Talk-urile, cum se coordonează scrierea unei cărți, despre ce ne oprește să fim autentici 100%, despre cum ne uităm la bani … and so on.
🎬 Nu chiar un film, însă o serie de 3 video-uri role-play despre dinamici de echipă, în exclusivitate pe LinkedIn 😜 actrițe principale: Georgiana Vintilă & Andrea Bota
Dacă te-a ajutat în vreun fel ce am scris aici, mi-ar plăcea tare mult să știu – dă-mi reply / mesaj privat / trimite o bufniță ca-n Harry Potter și spune-mi! 🙂
Zi cu soare în suflet îți doresc,
Georgiana